Nemurire

Planificasem din vreme momentul. Am trimis invitații. Un număr mic pentru spațiul restrâns în care avea să se desfășoare evenimentul. Serata? Comemorarea? În niciun caz comemorare. Comemorezi pe cineva care a plecat definitiv, ori dl H. este prezent, este viu, etern, iar acum mai zâmbitor ca niciodată! Până și soarele zâmbește altfel, privit printre pinii din curte. Așa zic unii... așa simt. Uneori. De cele mai multe ori. Atunci serată să fie că e spre seară, când soarele ar trebui să-și domolească arșița. Dar, el, încăpățânat și-a trimis razele direct către pietrele-zid ale Muzeului – Castel ca să le încălzească [...]