Muzica dorurilor șoptite. Într-o seară, la Castel

Cum să aduni Lumina și să o torni în forme de gând? Cum să aduni aerul și să-l faci șoaptă care se înalțe către inimă? Cum poți să culegi zâmbete, doruri, tristeți și să le dai formă de vers sau de notă muzicală? E greu! Uneori chinuitor în vremea vremurile de acum. Dar nu imposibil.
Au demonstrat-o… cinci tineri. O mână de oameni care să fi strâns vreo 17-18 ani de viață pământeană, dar mari de suflet, de trăire, de bucurie, de talent. Cinci tineri muzicieni, fiecare cu rostul ei sau al lui, evitând corectitudinea rigidă a notelor, transformate tot de ei, în imn de mulțumire, pentru un Dumnezeu care se dorea trăit din adânc, din profunzime.

Tineri de poveste și de povestit despre ei: Eva Dumitru , Anastasia Comărniceanu, Maria Nicolaescu, Alexandru Dumitrașcu și Mario Stanciu. Încă elevi, la Colegiul de Arte „Carmen Sylva” din Ploiești. Încă bucuroși că părinții și familiile sunt cu ei, lângă ei, ducându-le instrumentele, hrănindu-se și ei cu muzica copiilor și cu bucuriile lor.
Să-i ținem minte si să-i amintim de fiecare dată când negurile se amestecă cu noroiul neputinței și nu se găsește vreo fărâmă de speranță într-un viitor creionat de inerție, indolență sau de uitarea de a fi sincer, curat, demn, trăitor în Cunoaștere și în Adevăr. Eva Dumitru , Anastasia Comărniceanu, Maria Nicolaescu, Alexandru Dumitrașcu și Mario Stanciu.

Serata tinerilor a împletit muzica de Bach, Chopin și alți compozitori mai puțin cunoscuți, veniți și ei să ne astâmpere setea de sunet cald cu dorurile din poezia de dragoste adusă, de la Oradea, de Viorel Boldiș. Un poet parcă mai mult al Italiei decât al României. Un român alungat din țara lui, descoperit și apreciat de italieni și de brazilieni, cu versuri și povești pe care copiii Italiei le învață la școală, se strecoară, discret, după 27 de ani de străinătățuri, într-o Românie pe care încă o descifrează. Și-a adus dorurile cu el și frământările și a pus emoția și sufletul la picioarele unui Iisus Înălțat în Castelul Iuliei.

A fost multă Emoție. Dar și Bucurie. Apoi au fost Lacrimi picurate pe suflet dar și Muzică vindecătoare.

O seară octombrie la care a venit spre final și ploaia risipind lacrimi de nori și frunze de nuc și de tei.

Noi, toți ceilalți, martori ai unor confesiuni al căror înțeles îl vom afla cândva, într-un alt timp și într-o altă vreme, când muzica își va fi potolit ecourile din suflete și când dorurile poetului își vor fi regăsit muza, ne-am bucurat, timid și copleșiți de atât de multe daruri primite.

Mulțumim pentru o seară de octombrie memorabilă!
Aura Dobre

Parteneri: Prăjitoria cu povești, Casa Dolce de Mandinas, Simplicity Handmade, Velvet Winery