- B.P.Hasdeu la masa de lucru
- Din opera lui B.P.Hasdeu (studii despre industrie)
- SIC COGITO. Prima editie. Bucuresti, Administratia "Revista Noua", 1890
- Istoria critica a romaniloru
- Etymologicum Magnum Romaniae
- Revista Noua
- Razvan si Vidra
- Ioan Voda cel Cumplit
- Sarcasm si ideal
- Micuta
- Primul manuscris datat I
- Primul manuscris datat II
- Scrieri poetice ale lui B.P.Hasdeu, dupa moartea fiicei I
- Scrieri poetice ale lui B.P.Hasdeu, dupa moartea fiicei II
- Scrieri poetice ale lui B.P.Hasdeu, dupa moartea fiicei III
- Scrieri poetice ale lui B.P.Hasdeu, dupa moartea fiicei IV
- Scrieri poetice ale lui B.P.Hasdeu, dupa moartea fiicei V
- Mesaje spiritiste scrise de B.P.Hasdeu I
- Mesaje spiritiste scrise de B.P.Hasdeu II
- Mesaje spiritiste scrise de B.P.Hasdeu III

 

B-dul Carol I nr. 199,
Cod postal 105600
TEL: 0244 335.599
FAX: 0244 335.599
office@muzeulhasdeu.ro

 


Program de lucru:
Luni: inchis.
Marti - Duminica:
9.00 - 17.00
(1 Martie - 31 Octombrie)
8.00 - 16.00
(1 Noiembrie - 28/29 Februarie)
  Opera spiritista

          "Sic cogito" Primul capitol al lucrarii "Sic cogito" a aparut in martie 1891, publicat in Revista Noua, cu titlul stiinta sufletului. in numerele urmatoare ale periodicului s-au publicat si celelalte capitole, anume: Telegrafia iubirii, Ipnotismul in spiritism, Materialismul in spiritism, Excelsior.

          Spiritismul l-a atras si pe el, asa cum se intamplase si in cazul lui sir Oliver Lodge, care isi pierduse fiul, al lui Victor Hugo, a carui fiica, Léopoldine, se inecase in Sena impreuna cu logodnicul ei, si altii. Din ratiuni sentimentale ar putea parea fireasca inclinarea omului spre o lume "de dincolo" de unde spiritul celui mort, in suferinta imensa a supravietuitorului, ar continua sa se manifeste material.

          Doctrina spiritista fusese fondata de Léon Hippolyte Rivail, alias Allan Kardec, tocmai pe "existenta, manifestarile si invataturile spiritelor". Cartile acestuia si ale colaboratorilor sai, subiectii pe care ii magnetiza, s-au inscris in procesul de vulgarizare al unei miscari pornite initial cu scopul de a contrabalansa invazia materialismului. Unii dintre cei care, ca si B.P. Hasdeu, pierdusera fiinte scumpe, au acceptat ideile din lucrarile lui Kardec, traind satisfactia posibilei existente a "spiritelor" si cautand la randul lor a experimenta aceasta "comunicare".

          in capitolul Dumnezeu, Nemurirea, Destainuirea, B.P. Hasdeu aborda inainte de toate chestiunea religiei privita ca o "imbratisare a trei dogme": Dumnezeu, nemurirea, destainuirea, ce se regasesc in oricare dintre feluritele sale forme. Dezbracata de orice particularitate, religia le cuprindea si, prin acestea, teologia, dupa savant, era stiinta fara a inceta de a fi credinta, adica "indupleca cugetarea cea rece si cantaritoare, miscand in acelasi timp pana intr-adanc coardele cele mai gingase ale inimii". Iata explicatia formei sub care B.P. Hasdeu imbraca spiritismul, numindu-l "credinta-stiinta". El definea pe Dumnezeu ca fiind infinitul, cel fara margini din care s-au urzit fapturile, cel care, neavand margini cuprinde in sine totul. A doua dogma, nemurirea, era inteleasa de savant, ca toti spiritistii, in sensul filozofico-teologic si occidental, de conservare a individualitatii omenesti. Apareau la B.P. Hasdeu notiunile de "marginire" si "dezmarginire". Prima era rezultatul actiunii de a urzi, a face, a pune limite. Din infinit se limiteaza finitul, fiinta. A doua notiune reprezenta intoarcerea la Principiu, la Dumnezeu - urzitorul.

          Ce rol joaca somnul pentru fiinta omeneasca se intreba savantul dupa scurta introducere in capitolul secund al lui Sic cogito. "A dormi este a visa", iar visul, dupa el, "este deja un avant la dezmarginire".

          Cuprinsul capitolului al doilea din Sic cogito ne determina a afirma ca, in incercarea de a demonstra independenta sufletului fata de spatiu si timp, precum si posibilitatea ca sufletele sa comunice intre ele, B.P. Hasdeu recurgea la doua cazuri unde s-ar produce asa-zisa "dezmarginire" a sufletului: visul si somnambulismul.

          Punctul de plecare al lui B.P. Hasdeu in capitolul urmator, intitulat Telegrafia iubirii, este "infinitul". Folosindu-se de cele doua concepte, "marginire" si "dezmarginire", savantul distingea trei tipuri de iubire, manifestate ca "altruism": sexuala (altruism si marginire, ce caracterizeaza organismul trupesc sau suborganismul), nesexuala (altruism si dezmarginire, ce caracterizeaza organismul sufletesc sau supraorganismul) si casatoria (iubire sexuala si nesexuala).

          "Sic cogito" are insa in vedere doar iubirea cea nesexuala, sustinea el, "iubirea cea sfanta [prin care] se infiltreaza telegraful dintre suflete, dentai pe pamant, apoi intre pamant si mai sus, apoi intre mai sus si mai sus".

          "Inconstientul", sustinea B.P. Hasdeu in capitolul Ipnotismul in spiritism, raportandu-se la cele doua notiuni, "marginirea" si "dezmarginirea", s-ar gasi in trei stari: marginit in trup, cand lucreaza numai "uniconstiinta" (in starea de veghe), marginit in trupul viu, dar in acelasi timp, dezmarginindu-se pentru a se manifesta (in telepatie, de exemplu), dezmarginit total din trupul mort si devenit "spirit". "Inspiratiunea, scria, este treapta cea mai inalta a comunicatiunii spiritiste", opera datorandu-se "unui amic din alta lume", conform expresiei sale.

          "in fenomenul fotografiei spiritiste, arata savantul in capitolul Materialismul in spiritism, placa sensibila nu reproduce o forma reala, ci numai o idee care se afla in acel moment in creierul lui medium".

          Ultimul capitol poarta titlul "Excelsior" si in el savantul relata despre modul in care " un givaer architectonic s-a construit exclusiv printr-un sir de sugestiuni spiritiste". "Primesc sugestiunea" este expresia des intalnita de-a lungul povestirii despre edificarea monumentului funerar. "Spiritul care ma sugestiona asupra templului a fost totdeauna fiica-mea".

          in Epilog aseza piatra angulara a constructiei teoriei sale spiritiste, afirmand ca titlul cartii, Sic cogito i-a fost "d-a dreptul sugerat spiriticeste" si nu personal, ci prin mana altui medium.

          Aparitia si difuzarea lucrarii "Sic cogito" a adus lui B.P. Hasdeu multa popularitate, mai ales in randurile celor care, ca si el, pierdusera fiinte scumpe. Scrisorile publicate in Corespondenta inedita stau marturie.

          Le-a anuntat in prefata celei de-a treia editii a lucrarii "Sic cogito", dar nu au mai aparut celelalte doua lucrari, Ita sensum si Virtus rediviva. Sa fi facut parte cele doua Studii fizice asupra spiritului, publicate in Revista Noua, din a doua lucrare anuntata, Ita sensum ? intr-o sedinta spiritista B.P. Hasdeu primea indicatii cu privire la cel care ar fi trebuit sa o traduca in limba germana, Bernard Vermont. Apoi, nu mai exista nici o referire la ea, iar despre Virtus rediviva nu am descoperit nici o informatie.

          

          "Sic cogito" este prima lucrare romaneasca despre spiritism, in care, dupa cum am observat, B.P. Hasdeu prezinta experiente si marturii personale, dar si rezultatele unor personalitati straine, implicate in cercetarea pozitiva, dar si in verificarea experimentala a fenomenelor paranormale.

romana english french